Cîţiva primari noi, foşti parlamentari, dau semne că s-au supărat pe ex-colegii lor din Legislativ. Vor să-i pună la muncă. Spun ei cu năduf că în Parlamentul României e boierie curată. Se duce alesul neamului cînd vrea la datoria pentru care a fost votat. Iar de plecat, cînd se plictiseşte sau îl cheamă vreo treabă personală.

Parlamentarul ajuns primar se plînge că a dat de greu. Programul începe la 7 dimineaţa şi se termină atunci cînd e cazul. Uneori şi la 2 noaptea, a cronometrat noul primar al Clujului, Emil Boc.

Poate că aşa e la sita nouă, fiindcă altfel primarul român nu se speteşte muncind. Dacă-l cauţi la primărie, e pe teren şi dacă vrei să-i dai de urmă pe teren, nu-l găseşti. Eu n-am auzit de vreun primar internat în spital cu diagnosticul "epuizare psihică". Că pe unii dintre ei puterea locală îi face să dea semne de paranoia, asta e altceva.

Să nu fi fost acest an electoral, cu particularităţile sale, printre care trimiterea în competiţia localelor a artileriei grele a Opoziţiei pentru a-i înfrînge în oraşele mari pe primarii în funcţie, alt regim de lucru şi-ar fi ales aleşii locali. Ei trag din greu pentru partid, să se vadă ceva nou pînă la alegerile generale. Nu-i plîng, fiindcă ştiau la ce se înhamă.

Mai voalat, mai direct, primarii care se spetesc muncind le transmit semnale foştilor lor colegi din Parlament să nu aştepte totul de la ei. Să nu mai chiulească, să nu mai propună legi pentru strictul lor folos şi să nu mai voteze cu amîndouă mîinile propuneri legislative care nu-i avantajează decît pe ei.

Primarul ex-parlamentar a descoperit că omul de rînd nu se regăseşte pe ordinea de zi a dezbaterilor din cele două Camere. Că imaginea parlamentarilor e catastrofală printre alegătorii de rînd şi că aleşii patriei refuză să accepte că aşa stau lucrurile.

Îmi a