Twain ar fi aruncat povestirea la cos. La intoarcere, Manchester parea, inca, o echipa recuperabila. Pana saptamana trecuta, cand Paul Scholes a decis ca i-a venit randul la declaratii: "Nu mai joc pentru nationala Angliei!". Scholes, jucator cu lantul omblical in continuare prins de epoletii lui Sir Alex Ferguson, a explicat ca vrea sa se concentreze asupra meciurilor de club. Argumentul e autonom, cel ce l-a rostit nu e. Demisia de la nationala a lui Scholes e, probabil, parte a razboiului pe care Ferguson il poarta cata vreme nu doarme cu Federatia Engleza. Atata doar, ca Ferguson nu mai doarme de mult. Nervii si intelepciunea lui de veteran au obiceiul sa arda in inclestari de orgoliu. Acum un an, Federatia a indraznit sa il suspende pe Rio Ferdinand pentru omisiune de test de dopaj. Ferguson s-a simtit umilit si de atunci incoace asteapta clipa in care poate izbi Federatia cu capul de biroul pe care a fost semnata suspendarea.

Federatia e de cateva saptamani ocupata cu anchete sub fusta d-rei Faria Alam, o secretara care a impartit patul cu fostul presedinte al Federatiei, cu antrenorul nationalei, cu oameni de afaceri, pompieri si reprezentanti ai altor grupuri profesionale. Retragerea lui Scholes a cazut ca un fulger cules de deasupra lui Old Trafford si a surprins Federatia fara izolatie. Exact ca in cazul obsesiei pentru campionatul pierdut anul trecut, Ferguson a dovedit ca gandeste in formule resentimentare si ca, atunci cand gandeste asa, risca orice. Inclusiv mania celor ce aduc sau gonesc fulgerele din ceruri. Urmatoarea experienta in tunelul locuit de Manchester s-a produs din senin. Vinerea trecuta, Ruud van Nistelrooy, lama de cutit fara de care Manchester e un maner incapabil sa taie unt, a cazut bolnav. Hernie. Nistelrooy va lipsi o luna. Manchester incepe sezonul cu 3 meciuri ca 3 finale. Tur si retur cu Dinamo in Liga Campionilor, apoi