BNR a apelat la instrumentul grosier al rezervelor minime obligatorii fiindca distanta dintre inflatie si realitatile din economie impunea o parghie puternica . Imediat dupa plecarea Misiunii FMI, BNR a luat decizia majorarii rezervelor minime obligatorii in valuta, de la 25% la 30%, iar premierul Nastase si-a redus “pretentiile“ de crestere economica de la 7% la 6,5%.
Poate sa fie vorba, fireste, de o simpla coincidenta numai ca in decembrie 2003, banca centrala isi facuse un adevarat titlu de glorie din faptul ca n-a pus frana brusca creditarii prin majorarea rezervelor minime obligatorii, dupa cum ceruse FMI.
Oficialii BNR mai spuneau atunci ca au incredere in puterea de raspuns a economiei la cresterea cererii interne si ca Guvernul va apela la parghii structurale pentru limitarea deficitului.
Iata insa ca la opt luni de la declaratiile respective nu se mai pomeneste nimic nici de reactia asteptata a economiei la plusul de cerere, nici de rezultatul masurilor Executivului. Se observa doar un deficit extern care, daca se va mari in ritmul inregistrat dupa primul semestru, va depasi la pas nivelul negociat cu FMI.
Asa ca se procedeaza, pe tacute, la majorarea “garantiilor“ depuse de banci la BNR – rezervele minime obligatorii.
Dar problema nu se rezuma doar la deficitul de cont curent. Simultan cu majorarea rezervelor minime la depozitele in valuta are loc o a treia scadere a dobanzii de interventie la lei, pana la 19,25%. Doua procente in doua luni.
Asta inseamna ca intuitia ministrului Finantelor nu da nici de aceasta data gres: scaderea inflatiei, evolutiile macro si intelegerea cu FMI sunt tot atatea motive ca dobanzile sa se reduca. De fapt era jenant ca anul 2004 sa se incheie la o inflatie de 9%, iar dobanzile la creditele in moneda nationala sa ramana tot la 25%-30%.
Si-ar fi dat se
