40. Poate, m-am nascut cu o vocatie de anacronic. Sau, poate, am devenit. Azi, nu pot depasi nivelul masinii mecanice de scris, desi ma folosesc de o rabla si am dorit sa scap de problema „panglicilor“, din ce in ce mai greu de gasit. Nu ma pot obisnui sa scriu la calculator.
41. Pentru „pragmatici“, tot ce e util e adevarat. Ce e profitabil, avantajos, e si mai adevarat. Cu aceste doua convingeri, se pot rezolva multe. Inclusiv relatia cu minciuna. Daca minciuna se dovedeste, in politica, utila si avantajoasa (in sensul ca aduce voturi), nu e ea mai tentanta decat adevarul?
42. Pana in pragul acestei veri, PSD arbora o aroganta sincera si tihnita. Nimic nu-i ameninta pozitiile. Si clientela sa era linistita. Acum, dupa socul de la „locale“, PSD e in panica.
43. Sa precizez ceva. Nu ma numar printre admiratorii d-lui Basescu, din motive pe care nu tin sa le insir aici, dar mi se par bune. Nici la liberali, daca ma uit dincolo de atipicul Stolojan care ma induioseaza cand vrea sa-si dea aere de Robespierre deoarece banuiesc ca o face din timiditate, nu prea am prilejul sa jubilez.
Totusi, am depasit faza in care imi ziceam, cu un amestec de sila si dezolare, ca toti sunt „o apa si-un pamant“. Am ajuns la concluzia ca o alternanta la putere e singura pe care se poate sprijini o asteptare sanatoasa. Ramanerea la putere a actualei oligarhii nimiceste orice speranta. Intre o condamnare sigura si o speranta nesigura nu e de ezitat.
44. Ploua din nou. Vara asta n-a fost vara.
45. Multa vreme m-am intrebat daca Nastase este prizonierul marilor corupti sau face parte dintre ei. Acum, cred ca aceste ipoteze nu exclud o a treia: ca Nastase se si serveste de marii corupti. Daca aceasta presupunere are o baza reala, anticoruptia de tip Blanculescu sau PNA nu e decat o bariera de zgomot dincolo de care marii corupti isi vad linistiti de inv
