Sa dai mereu sentimentul ca te preocupa ceva inalt, ca esti patruns de virtutea intelepciunii si cunoasterii, ca ai cinat cu Tutea, ai pranzit cu Nietzsche sau ai jucat golf cu Umberto Eco – imaginar, fireste, e chinu’ naibii!
Exista, in Romania, o categorie socio-profesionala care, culmea!, nu este cuprinsa in Nomenclatorul de meserii. Apare, fireste, in fel si chip de formule, care mai de care mai tusante pentru posesor, dar nu exista ca atare. Si ma refer la oamenii pentru care serviciul lor este sa faca nimic. Dar absolut nimic.
Ci doar sa-si dea cu parerea, dar si asta numai cand vor, cand au chef si… inspiratie. In schimb, pretentiile sunt mari.
Normal, cand toata ziua nu faci nimic, ai timp sa nascocesti metode pentru a-ti fi mai bine. Si acest bine, cel putin pe pamant, se traduce, inafara de sanatate, prin a avea bani, ca sa-ti poti usura si infrumuseta viata.
Iar cu bani, in caz ca nici nu aloci prea mare buget sentimental pentru Cel de Sus (ceea ce nu e cazul meu), te poti simti chiar in al zecelea cer, al noualea fiind rezervat spiritualilor desueti.
Rinichi, partener, case, cornee, masini, ovule, mobila stil, sani, vacante, virginitati – toate se pot cumpara in ziua de azi. Cu un singur amanunt – sa ai cu ce. Iar cei preocupati cu facerea nimicului au bani, din belsug, pentru ca poseda o mare avutie personala: stiu sa-si vanda bine pielea – a se citi parerile, opiniile, gandirile.
Astfel de parerologi, sa le spunem, sunt mai peste tot. La Guvern, in ministere, institutii, pe la partidele politice, in presa si chiar infiltrati prin multinationale. Ii recunosti de la distanta: sunt permanent preocupati sa arate interesant.
Sa nu credeti ca e usor! Sa dai mereu sentimentul ca te macina ceva inalt, ca esti patruns de virtutea intelepciunii si cunoasterii, ca ai cinat cu Tutea, ai pra
