Se vor implini, peste putine luni, 15 ani de la „prabusirea comunismului” in Romania. La aniversarea din decembrie vor exista cu siguranta romani care se vor simti inselati in asteptarea pe care au avut-o ca responsabilitatile pentru abuzurile si crimele regimului comunist vor stabilite in vreun fel oarecare.
Daca in alte privinte nu prea avem motive sa ne consolam, in privinta asta aproape ca am putea sta linistiti atunci cand facem comparatii. Cu doua sau trei exceptii, lucrurile stau asemanator cam in toate tarile foste comuniste.
Faptul constituie, indiscutabil, o mare anomalie a istoriei postcomuniste. Evaluarile cele mai autorizate ale consecintelor comunismului la scara planetara sunt cutremuratoare. In Cartea neagra a comunismului, Stephane Courtois vorbeste de circa 85 - 100 de milioane de victime. Europa Centrala si de Est a avut propria contributie la aceasta statistica a ororii.
Cu toate acestea, spun, nu s-a intamplat mai nimic pentru aflarea adevarului, stabilirea responsabilitatilor sau macar blamarea din perspectiva morala a comunismului.
Una din prea rarele exceptii o constituie Partidul Popular European. In luna februarie, Congresul al XVI-lea al PPE a votat o Rezolutie de condamnare a totalitarismului comunist. Documentul deplange „lipsa unei evaluari internationale corecte si actualizate a imenselor pierderi de vieti omenesti si a suferintelor indurate de milioane de oameni”.
Apoi, statele membre si cele aspirante la Uniunea Europeana „sunt invitate sa infiinteze comisii nationale care sa cerceteze abuzurile si incalcarile drepturilor omului”, sa renunte la orice fel de confidentialitate in legatura cu documentele care ar putea aduce lumina in cazurile de crime, in special cele comise de serviciile secrete si de politia politica, iar UE i se cere „sa
adopte o declaratie oficiala de condamn
