Dupa ce parasesti DN 65, care duce spre localitatea vilceana Horezu, o data cu terminarea asfaltului, semnele civilizatiei dispar. Pina la colonia Romanii de Sus, un fel de suburbie a orasului Horezu, sint sapte kilometri. Dintre acestia, doi nu au vazut niciodata asfaltul. Din cind in cind primaria mai trimite cite un buldozer in zona ca sa niveleze gropile si santurile facute de suvoaiele de apa, care se scurg de pe dealuri atunci cind ploua.
Cum ajungi in asa-zisul cartier, imagini de cosmar te lovesc din plin. Casele construite ilegal pe domeniul public sint inghesuite una in alta, un fel de cotete facute din lemn, acoperite cu cartoane, nailoane sau bucati de tabla, toate adunate de prin gunoaie. In astfel de adaposturi, care de cele mai multe ori nu depasesc doi metri patrati, locuiesc cite 10 -12 persoane. Locuintele nu au curent electric, iar singura sursa de apa din zona o reprezinta piriul Romani. Apa este folosita atit pentru baut si gatit, cit si pentru spalatul rufelor.
Traiesc din alocatie si din pensia de handicapat
Intr-o casa prapadita locuieste Dan Constantin, de 48 de ani, impreuna cu familia sa. Barbatul cu palaria pe sprinceana si cu o tigara in coltul gurii sta in curtea fara gard si arunca lemne intr-un foc. Pe pirostrii este un tuci in care fierb niste cartofi. „Nevasta mi-e plecata pe munte la cules de zmeura si eu, daca tot stau acasa, le fierb o ciorba la copiii astia ai mei. Nu prea stiu eu sa gatesc, da' macar baga ceva cald in burta“, spune rudarul Dan, tragind cu naduf din tigara.
Singura sursa de trai a familiei este o pensie de invalididate si banii facuti din joi in pasti, cind Dan are unde sa lucreze cu ziua. „Asa traiesc de cind ma stiu, de pe o zi pe alta, in mizerie si saracie. Serviciu nu am avut niciodata, nici nu stiu ce-i ala. Casa asta, asa mica cum este, am facut-o acum vreo 20 de ani. N-are
