"Papadie, pleaca-ti fruntea,/ Ca trece Precista puntea"
Doctorul suprem
Ma numesc Vaidean Maria, am 46 de ani si locuiesc in Targu-Mures. Necazul meu a inceput anul trecut, pe 2 aprilie, cand am fost internata de urgenta la Spitalul Municipal, cu diagnosticul "insuficienta hepatica, virus hepatic C". La prima ecografie, medicul i-a spus sotului meu: "Mai intai luptam pentru viata, apoi cu boala". La internare, aveam 30-35 kg. Mi s-au facut 38 de perfuzii, timp de doua saptamani. De mancat nu puteam sa mananc nimic. La scurta vreme, am facut apa la plamani. Nu mai puteam sa ma ridic din pat, aveam nevoie de insotitor permanent. Medicul nu imi mai dadea sanse de viata. Imi curgea sange din nas si din dinti. In aceasta perioada, familia, fratii si parintii mei se rugau la Dumnezeu pentru sanatatea mea. In fiecare seara, sotul si baiatul se rugau la icoana Sfintei Fecioare pe care o aveam acasa, in camera. Parintii mei se rugau la biserica din comuna. Mi se faceau slujbe si rugaciuni la alte trei biserici din oras. Pana si vecinii, niste oameni foarte de treaba, au fost la o manastire din judetul Bihor. Se apropiau Sfintele Sarbatori de Pasti. Crezand ca mi se apropie moartea, sora mea m-a cerut acasa. Medicul nu m-a lasat, zicand sa mai raman cateva zile in spital. A fost chemat parintele, ca sa ma spovedeasca. Am dormit trei zile intruna. Se asteptau sa fac stop cardiac sau insuficienta respiratorie. Dar nu a fost asa. Dupa cele trei zile, s-a petrecut o minune, mi-am revenit! Am inceput sa mananc si sa fiu temporar lucida. Intre timp, sora mea gasise intamplator intr-un numar din "Formula As" un caz asemanator cu al meu. Si ii spune sotului: "Asta este salvarea". Era vorba despre ceaiurile lui Nica Micu din Ivesti-Galati si sucurile naturale din morcov, patrunjel, sfecla, telina. Paralel cu tratamentul dat in spital, luam si aceste ceaiuri si su
