- De ce te tot ostenesti sa scrii si sa publici, daca tot nu se schimba nimic din ceea ce infierezi cu manie jurnalistica?, m-a intrebat un confrate plaivaznic.
- Cum nu se-ntampla nimic?! De cate ori n-am fost amenintat, chemat la ordine, mazilit, c-am indraznit sa spun adevarul nu doar despre soldati, ci si (mai ales) despre generali?
- Bine, bine, nu despre tine era vorba, ci de cei despre care scrii, de "faptasi" si de faptele (lor) de presa si de marlanism, care continua sa fie mai multe, mai mari, mai periculoase...
- Asta e treaba altor tintasi. Eu am alte gloante de tus, iar pistolul, un stilou nostalgic. Altcineva are legea si obligatia aplicarii ei, inclusiv prin forta armelor, daca forta verbului si articolului de act normativ sunt ignorate.
- Dar o parte din acesti alti tintasi sunt, si ei, tinte ale pamfletelor tale, semn ca oile sunt pazite, uneori, chiar de lupi.
- Dreptate ai! De aceea scriu, doar doar s-or sesiza pastorii lumii, caci ai tarii se sesizeaza, fac comisii (inmormantatoare de cauze, cum zicea Napoleon), intocmesc dosare pe care le plimba pe la comitete si comitii, pronunta sentinte pe care le anuleaza forumurile judecatoresti superioare, se cauta parleazul in gardul legislativ, se-ncaseaza plicuri fara miros, se taraganeaza, bolmojeste, pierde timpul si se claseaza cauze dupa cum bate vantu'.
-De ce nu scrii in engleza si de ce nu publici in presa occidentala?
- Fiindca eu stiu doar limba romana cu sechele de rusa si fiindca sunt convins ca presa nu e si nici n-are nici o putere! - De ce te tot ostenesti sa scrii si sa publici, daca tot nu se schimba nimic din ceea ce infierezi cu manie jurnalistica?, m-a intrebat un confrate plaivaznic.
- Cum nu se-ntampla nimic?! De cate ori n-am fost amenintat, chemat la ordine, mazilit, c-am indraznit sa spun adevarul nu doar despre soldati, ci si (mai ale
