Un maior de Securitate pusese pariu pe un kil de coniac pe capul arestatului, caci viata lui nu valora, pe atunci, mai mult decat gradele tariei. Cei care-i ticluisera dosarul, cu dovezi false si marturii mincinoase, il executasera deja pe Spoitu Constantin, inainte ca el sa fie condamnat la moarte.
L-au numit "spion sabotor platit de francezi" si un an l-au anchetat in beciurile din Calea Rahovei. Se pregateau sa-i dea sentinta si, o data cu ea, un glont in cap. Totul, pentru 40 de cuve de electroliza inghetate.
Intamplarea s-a petrecut cu mult timp in urma, insa batranul inginer povesteste de parca ieri ar fi iesit din arestul securitatii. Deschide o servieta plina cu documente, le rasfoieste, se incurca in ele, isi schimba ochelarii si ni le citeste de la un capat la celalalt, iar hartiile ingalbenite ii tremura in mainile ramase fara patru degete. Il intrebam de necaz. "Un accident din facultate, n-are nici o legatura cu nenorocirea asta."
FRANCEZII SI DOLARII. In 1966, Spoitu Constantin este numit director tehnic de productie la Uzina de Aluminiu din Slatina. Avansarea i-a adus automat carnetul rosu de partid si functia de membru in biroul judetean al PCR, dar si o specializare de trei luni in strainatate. De altfel, in acele vremuri, uzina de la Slatina era plina de specialisti francezi, veniti, de la cea mai mare companie de profil din lume, sa-i initieze pe-ai nostri. Vizita lui Charles de Gaulle pe malurile Oltului, in mai 1968, este cea mai elocventa dovada a bunelor relatii care existau intre regimul ceausist si democratii francezi.
Strainii erau bine veniti in Romania, aduceau cu ei tehnologie si experti care puneau umarul la "propasirea societatii multilateral dezvoltate". Numai ca, odata ramasi aici pentru o anumita perioada de timp, bagau sta-tul roman la cheltuieli, caci aveau asigurate casa, masa si s
