"Sa nu va mai mirati atat. Eu pun pe lista pe cine vreau si cu ce suma vreau. E dreptul meu. Eu sunt ordonatorul de credite." Nu, nu e vorba de lista de cheltuieli a vreunei familii al carei tata despotic imparte discretionar banii odraslelor preferate.

Afirmatia apartine ministrului Culturii si Cultelor si era menita sa justifice, saptamana trecuta, in fata redactorului de la Adevarul, de ce Razvan Theodorescu isi pune cartile "preferate" printre cele care vor primi subventie de la stat in 2004.

Degeaba exista o Comisie nationala pentru subventia de carte, cu membri stabiliti in urma unor criterii indelung discutate, degeaba aceasta comisie se ghideaza, cel putin declarativ, dupa o serie de principii bine precizate. Cu cateva simple trasaturi de pix ministrul isi adauga propriile optiuni pe lista volumelor care beneficiaza de banii publici.

De ce? Pentru ca poate sa o faca, legea ii permite, dupa cum singur afirma. Insa interventiile pentru subventionarea unor carti nu sunt singurele ispravi ale lui Theodorescu din saptamana care tocmai s-a incheiat.

O alta, mult mai importanta, l-a propulsat prin paginile ziarelor: trecand peste decizia unei alte comisii si peste termenele prevazute de lege, ministrul Culturii solutioneaza peste rand contestatia regizorului Cristi Puiu si aproba finantarea proiectului respins la concursul CNC.

Desi de data aceasta masura pare o reparatie morala si are darul sa intruneasca asentimentul celor scandalizati ca tocmai castigatorul unui "Urs de aur" la Berlin a fost respins de "exigentul juriu" de la Bucuresti, mecanismul este acelasi - bunul plac al ministrului primeaza. Gestul, cu toate ca pare sa inlature o aberatie, nu face decat sa perpetueze sistemul care a produs-o.

De ce mai este nevoie de tot circul unei comisii, compusa din producatori si regizori, al unor c