Si astazi auzi oameni pe strada comentand stirile negre ale zilei: crime, violuri, furtisaguri colosale. Indeosebi batranii clatina din cap a regret: "Era mai bine pe vremea lui Ceausescu: ii punea la zid si, pac!", caci "azi nu mai are nimeni nici o frica de Dumnezeu; macar de calau sa se teama". Ritualul pedepsei cu moartea este inca un subiect sensibil, ale carui detalii sunt tinute ascunse de autoritati. Reporterii nostri au reusit sa afle amanunte importante despre modul in care erau executati condamnatii. O data cu reconstituirea pedepsei capitale prezentam povestile unor condamnati celebri, ale caror oseminte odihnesc in Cimitirul de la Jilava.
E drept, in timpul regimului Ceausescu au fost pronuntate multe sentinte de condamnare la moarte: pentru crime odioase, pentru punerea in pericol a sigurantei nationale sau pentru tradare. Insa "umanismul socialist" avea si o fata mai blajina. Din multele sute de pedepse capitale au fost puse in executare doar 104. Celelalte erau comutate in 20 sau 25 de ani de inchisoare sau erau gratiate de Ceausescu, un "tatuc" care tinea la imaginea sa de tatuc al natiunii sever si deopotriva iertator. Dadea decrete de gratiere la interval de cativa ani, cu ocazia zilelor importante.
Asupra ritualului condamnarii la moarte a fost pastrat insa cel mai strasnic secret. In Occident, mai ales peste Ocean, in jurul executiilor - prin spanzurare, impuscare, gazare sau electrocutare - se facea multa publicitate. In Romania, nici dupa 15 ani de la abolirea acestei pedepse nu pot fi aflate detalii. Nici macar o statistica a numelor celor condamnati la moarte nu a putut fi intocmita, cu toate stradaniile noastre. E drept, Tribunalul Militar Bucuresti a fost in stare sa ne ofere numele celor condamnati la moarte de aceasta instanta intre 1965 si 1989, precum si faptele comise de acestia, 47 la numar. Si Directia G
