Pana acum un an si jumatate, piata petroliera din Romania nu scotea din amorteala pe nimeni: analistii straini scotoceau plicitisiti harta Europei si nu erau catusi de putin interesati de o piata care functiona ilogic, cu o companie de stat pe post de jucator si arbitru in acelasi timp.
Fara tranzactii spectaculoase, fara sanse de liberalizare, cu multinationale care merg in pierdere in fiecare an, periodic presa nu avea decat un singur subiect de interes - evolutia pretului la benzina. Atat.
In toamna lui 2002, insa petitorul austriac OMV a scuturat piata amortita printr-o tranzactie care indica o schimbare de strategie operationala: trecerea de la faza intrarii pe piata si a construirii de benzinarii la faza de achizitie a marilor jucatori de pe piata locala.
Dupa ce a stat la panda ani de zile si si-au calculat fiecare miscare cu precizia unui sahist, care vede in avans mutarile adversarului sau, OMV a trecut la treaba. A cumparat mai intai un pachet de 25% din actiunile grupului Rompetrol, condus de Dinu Patriciu, pentru a avea acces la rafinaria Petromidia.
Pasul doi, mult mai indelung pregatit, a fost achizitia Petrom de catre austrieci, care ii interesa inca de prin 2000, datorita rezervelor de gaze si titei, cele mai mari din Europa Centrala si de Est. Pas necesar dealtfel si pentru a contracara extinderea adversarilor sai regionali - MOL (Ungaria), LUKOil (Rusia) sau PKN (Polonia).
Cu o strategie clara si cu o echipa puternica, OMV a incheiat contractul de preluare a 51% din Petrom pentru 1,4 - 1,5 mld. euro, insa suma finala se apropie de circa 2 mld .euro.
Dar OMV n-a renuntat inca la partea sa din Rompetrol, asteptand reactia Consiliului Concurentei, iar parteneriatul strategic "tesut" acum doi ani dintre Ruttenstorfer (presedintele OMV) si Dinu Patriciu (presedintele Rompetrol) pare ca n-a slabit deloc
