"Vacanta pe care o astept demult"
- In vara asta capricioasa, esti unul din cei mai harnici oameni de teatru. Indata dupa premiera cu Leonce si Lena, care a incheiat stagiunea Odeonului, ai plecat la Suceava cu un recital de versuri populare, sustinut in cadrul amplei sarbatoriri a lui Stefan cel Mare. La Memorialul din Sighet, si de curand la Bucuresti, la Muzeul Taranului Roman, ai evocat portretul dramatic al unei eroine din rezistenta anticomunista, Elisabeta Rizea. Inteleg ca iti vei continua turneele prin tara pana la 1 septembrie, cand incepi repetitiile cu un rol frumos in Livada de visini. Ce fel de vacanta mai e si asta?
- E vacanta pe care o astept demult, pe care mi-am dorit-o toata viata: aceea in care sa-mi pot realiza niste proiecte de suflet, care sa ma reprezinte cu adevarat ca artist si ca om. Doar asa pot sa ma incarc de energie, si nu stand pe un cearsaf la soare, unde m-ar napadi aceleasi probleme, mai grave sau mai marunte, lasate acasa.
In vara asta, am avut sansa de a-mi putea realiza doua proiecte ambitioase, care, odata implinite, m-au implinit si pe mine si m-au facut fericita. E drept ca m-am straduit foarte mult, dar am credinta ca de asta data am reusit sa dau tot ce e mai bun din mine, si-n felul asta, mi-am realizat rostul pentru care am venit pe acest pamant. Am avut si norocul de a colabora cu oameni care m-au sprijinit mult. La evocarea Elisabetei Rizea - evocare scrisa de mine pe baza marturiilor impresionante ale celor ce au cunoscut-o -, am simtit in jurul meu un zid de intelegere si profesionalitate, ridicat de doua mari actrite, Dorina Lazar si Rodica Negrea, prima in rolul fiicei Elisabetei, cealalta dand viata, asa cum stie ea, adica extraordinar, altui personaj drag si apreciat: etnografa Irina Nicolau. Am sustinut prima data spectacolul intr-o ambianta care ne dadea fiori: in inchisoarea de la Sighet,