49. Schopenhauer ar trebui sa fie citit intr-un cimitir, nu intr-o biblioteca. E singurul loc in care poate fi inteles pe deplin.
50. Odinioara, „haraciul“ se ducea la Stambul, fiind dat sultanului si vizirilor. Pe vremea doamnei Chiajna, supranumita regina bacsisului, nu mai era vorba de a numara sumele, ne spune Xenopol, ci de a le cantari.
Ca Petru Cercel, care-i cucerise prin subtirimea sa de spirit pe Henric al III-lea si pe Caterina de Medicis, sa fie zvarlit in Bosfor, Chiajna a promis sultanului atata aur cat puteau sa duca sase sute de cai. Azi, „haraciul“ se numeste „comision“.
Si e dus „vizirilor“ de la Palatul Victoria, dar, mai ales, zic gurile rele, „primului vizir“ (ca „sultan“ n-avem).
51. Desi sunt convins ca un om normal are o singura patrie, restul fiind tari, n-am stiut niciodata sa lamuresc prea bine care e Romania „mea“. Ceea ce pot spune, fara sa ezit, este cea care nu e.
Romania derbedeilor din SPP;
Romania mitocanilor;
Romania care azvarle coji de seminte prin cinematografe;
Romania care poceste limba romana;
Romania caracterelor „mobile“;
Romania lingailor;
Romania de la televizor;
Romania prostituatelor politice;
Romania „pragmaticilor“;
Romania care stramba din nas indata ce aude cuvantul „national“.
52. Nu poti sa iei marea in serios decat daca ea iti da sentimentul ca timpul si istoria nu mai exista. Ca exista doar valurile care se rostogolesc intr-un prezent fara sfarsit. Trecutul e in noi, in amintirile noastre.
La Costinesti, unde am descoperit marea cu o jumatate de veac in urma si unde m-am intors pentru doua zile in vara aceasta, am constatat ca bazarul istoriei actuale a navalit si pe plaja, sufocand-o, degradand-o. A trebuit sa astept seara pentru ca marea sa-si recapete indiferenta misterioasa care te scuteste de explicatii.
53.
