Anul 1804 a fost foarte important pentru istoria Vestului american si, de fapt, pentru intreaga istorie SUA: atunci a inceput prima explorare stiintifica a teritoriilor de la vest de Mississippi, care a marcat, practic, declansarea expansiunii spre tinuturile apusene, spre coasta Oceanului Pacific.
In 1803 fusese perfectata cumpararea marelui teritoriu al Louisianei intre tinerele State Unite si Imperiul Francez, care avea atita nevoie de bani pentru continuarea razboaielor europene. Mai tirziu, aflat prizonier in Insula Sf. Elena, Napoleon I avea sa regrete aceasta vinzare, ce i-ar fi putut oferi, dupa cele O suta de zile si infringerea de la Waterloo, un loc de refugiu si de continuare a marilor sale planuri imperiale in Lumea Noua.
Nerabdator sa afle ce a „cumparat“ si curios ca un copil in fata cadourilor de Craciun, bine ambalate, presedintele Thomas Jefferson – personalitate de factura enciclopedica, intelectual rar printre cei care au ocupat vreodata acea inalta functie – a initiat o expeditie apta sa furnizeze informatii cit mai amanuntite despre noul si vastul teritoriu, care aproape dubla dimensiunea de atunci a Statelor Unite ale Americii.
A ales drept conducator al ei pe secretarul sau, capitanul Meriwether Lewis, militar pasionat de stiintele naturale si priceput vinator. Bun organizator, Lewis s-a ocupat personal de dotarea expeditiei si de selectarea oamenilor, toti militari, costituind grupul de explorare, pompos intitulat Corpul de Voluntari ai Armatei Statelor Unite pentru Descoperirea Nordvestica, ulterior abreviat la Corpul Descoperirilor. Stimindu-l pe fostul sau comandant, William Clark, Lewis l-a invitat sa ia parte la expeditie si, pentru a nu exista vreo diferenta intre ei, a insistat ca si acesta sa primeasca gradul de capitan desi, in realitate, avea doar rangul de locotenent. Sub comanda lor se aflau 51 d
