Cu mai puţin de două decenii în urmă, proiectul care stă la baza Istoriei Culturilor Literare Est-Central Europene ar fi părut utopic. Acum, în 2004, a apărut primul dintre cele patru volume coordonate de Marcel Cornis-Pope, profesor la Virginia Commonwealth University, şi de John Neubauer, profesor la University of Amsterdam. Istoria, a cărei publicare coincide cu admiterea în Uniunea Europeană a noilor membri şi (gîndindu-mă la apariţia celorlalte volume) cu acceptarea României, inaugurează o subserie dedicată istoriilor regionale, în cadrul Istoriei Comparate a Literaturilor în Limbi Străine, coordonată de Comitetul Asociaţiei de Literatură Comparată. Mai mult, este o parte a Proiectului de Istorie Literară, condus de profesorii Mario Valdés şi Linda Hutcheon de la University of Toronto. Am enumerat aceste instituţii pentru că doresc să subliniez amploarea studiului şi semnificaţia lui transnaţională.

După căderea Cortinei de Fier explorarea zonei aparţinînd fostului bloc sovietic a devenit o prioritate în agenda multor departamente universitare nord-americane, canadiene şi vest-europene. Departamente sau centre care înainte se ocupau de sovietologie, studii de slavistică sau sud-est europene s-au reorientat spre fenomenul post-totalitar. Sociologi şi politologi, majoritatea critici acerbi ai sistemului comunist, au revizitat cu inteligenţă trecutul comunist şi au înregistrat seismele tranziţiei, ameninţările revenanţilor. Cărţile şi articolele lui Vladimir Tismăneanu sînt un reper al acestei perioade. În plus, exodul explorativ-teoretic spre estul european s-a orientat spre fostele imperii, prăbuşite după primul război mondial, refăcînd (mă gîndesc la Spiritul Vienei şi Viena lui Wittgenstein) istoria culturală a Vienei, centrul cu o maximă iradiere intelectuală, un adevărat tourbillon de ape spirituale care s-au revărsat, înseminînd Europa şi S