Manchester + 9

Dinamo si Manchester n-au aratat decat ca locuiesc la niveluri diferite. Manchester, la parter - intr-un bloc turn care se termina foarte sus. Dinamo, la subsol. Si Manchester, si Dinamo au descris in amanunt, pe Stadionul National, banalitatea fotbalului rau jucat. Manchester a adus o trupa deasa de stinghii stangace, fara alt talent in afara darului de a sta in picioare si de a plesni mingea. Fortune si O'Shea n-au reusit un stop. Fletcher si G. Neville au lovit fiecare minge desfigurand-o. Silvestre a reusit doar pasele scurte cu latul, iar Djemba-Djemba doar pasele scurte cu latul-latul. Numai Scholes a facut un meci decent si asta a fost suficient pentru victorie. Alan Smith a jucat varf izolat si s-a purtat cu apararea dinamovista ca un gardian cu drepturi depline: l-a scos din teren pe Ciubotariu, i-a intimidat fara efort pe ceilalti fundasi si a ramas in situatii de gol ori de cate ori a fortat. Giggs a aparut o data in joc si a marcat ca la antrenament. Asta a fost tot. Manchester a venit cu o echipa in care stau la un loc rezervele titularizate si titularii care vor deveni curand rezerve. Sir Alex Ferguson asteapta degeaba revenirea celor 9 indisponibili care au lipsit la Bucuresti. Manchester a ajuns o echipa de batut. O echipa care nu mai poate schita in teren decat schema minima a fotbalului de competitie, parterul de la care abia incepe sa urce fotbalul mare. De ce n-a putut Dinamo sa urce de la subsol la parter?

Dinamo: 10

Mai intai pentru ca Dinamo joaca un fotbal care nu poate decide asupra altora. Dinamo e fotbalul minor. Manchester reproduce inca, din pura obisnuinta, nivelul de la care incepe fotbalul major. Diferenta e enorma. Dinamo a reprezentat perfect, miercurea trecuta, masa la a carei lipsa de continut contribuie, azi, toate echipele de club romanesti. Aceasta observatie generala e rodul unei deceptii