Intercom Film (prin ProOptiki) distribuie al doilea volum Kill Bill (tot ei il distribuisera si pe primul), al lui Quentin Tarantino. Lucrurile se mai asaza aici, se clarifica incetul cu incetul, pe masura ce capitolele avanseaza, ne intoarcem in timp si aflam multe amanunte esentiale pentru intelegerea furiilor dezlantuite in primul volum, apoi revenim in prezent si aflam deznodamantul intregului macel. Distantarea lui Tarantino e parca tot mai accentuata cu fiecare minut ce trece, impasibilitatea Umei Thurman ascunde tot mai bine impetuozitatea sfasietoarelor sentimente ce clocotesc in ea si care, fara o corecta educatie extrem-orientala, s-ar fi revarsat pe ecran si peste spectatori. Cultul lui Tarantino pentru fascinantul Est e si el (daca mai era nevoie) din ce in ce mai evident, citarile, autocitarile, ironiile si gratuitatile din ce in ce mai abundente, iar totul se leaga extraordinar, impanat cu tablouri de o frumusete ireala in mijlocul bailor de sange. 136 de minute nu te misti pe scaun, chiar daca, analizat la rece, filmul are lungimi ce ar trebui sa te faca sa iesi din sala.

Revenind la Intercom Film - e un distribuitor care, pe langa filmul american comercial pe care e axat, lanseaza pe ecrane si film de calitate - adevarate raritati pentru salile romanesti: Zatôichi, al lui Kitano; The Life of David Gale (2003), al lui Alan Parker; independentul american Thirteen, de Catherine Hardwicke, care a obtinut doua premii anul trecut, la Locarno… Din pacate, lansarea lor se face foarte underground, la Hollywood Multiplex (cinematograful cel mai nepotrivit pentru astfel de filme) in Bucuresti si de cele mai multe ori in nici un alt oras si fara cea mai rudimentara strategie de piata, astfel ca sunt condamnate la pieire inca inainte de lansare. De unde, facand un numar de 200-300 de spectatori, ideea total gresita ca astfel de filme nu merg pe piata r