Conform variantei in vigoare a legii, actualizarea se poate face doar cu conditia sa nu depaseasca aprecierea monedei euro. Nota de fundamentare admite din start ca actul normativ „contine si o serie de modificari si completari, fara corespondent in legislatia comunitara“.
Explicatia servita este ca „situatia actuala a economiei nationale determina aparitia unor factori imprevizibili care, actionand asupra preturilor de productie, afecteaza in mod indirect pretul contractului de achizitie publica, aducand agentul economic in imposibilitatea de-a mai putea sa-si onoreze obligatiile contractuale la un pret ferm in lei“.
Practic, cu toate ca agentul economic a castigat o licitatie „transparenta“ pe baza unui pret mic, acesta poate fi ulterior majorat, cu girul legii.
In prezent, metoda de ocolire a Legii achizitiilor publice se numeste „suplimentare de deviz“. In termeni oficiali, aceasta inseamna ca dupa incheierea licitatiei se pot contracta direct si alte lucrari legate de proiectul principal. Neoficial, „suplimentarea de deviz“ presupune ca un anumit ofertant castiga licitatia la un pret foarte mic, uneori sub costuri.
„Pierderea“ si-o compenseaza ulterior, cu bunavointa autoritatilor, incasand tarife astronomice pentru lucrarile auxiliare. Problema acestei metode este ca uneori suplimentarea sumelor nu este aprobata in bugetele de venituri si cheltuieli, iar „agentul economic“ executa lucrarea in pierdere si poate incerca cel mult sa-si recupereze darul.
Aceasta a fost, dupa cat se pare, situatia in cazul omului de afaceri Mihail Erbasu. Firma sa a contractat mai multe lucrari la preturi foarte mici, lucru pe care ministrul Ionel Blanculescu l-a pus pe seama incompetentei manageriale.
Pierderile au fost atat de mari incat Erbasu a fost nevoit sa-si ipotecheze majoritatea proprietatilor si chiar sa faca plat
