Era pe la sfarsitul anilor â70. Scrisesem unul din poemele ce mi-au adus mari necazuri. Se intituleaza "Despre Saturnalii". Fericit ca ma aflam in orasul de bastina, Timisoara, am citit poemul cu o voce subversiv linistita, spre nelinistea unei parti a asistentei. Seara, la restaurantul "Bastion", am fost atentionat ca "vor fi repercusiuni". Au fost. A povesti un poem e un tembelism. Tot ce vreau sa spun este ca textul incerca sa sugereze ca varful pierduse "legatura cu masele". Si ca anti-cul obicei al Saturnaliilor, zile in care stapanii spalau picioarele celor ce-i serveau in tot restul anului, fusese una din cele mai intelepte sarbatori. Sociologia moderna ar putea considera Saturnaliile o supapa ce elibereaza cantitatea necesara de presiune pentru ca oala sociala sa nu plesneasca.
Dupa ce in decembrie â89 oala romaneasca a plesnit, am lucrat vreme de sapte ani in Romania si Republica Moldova. M-am ocupat si de programe dedicate renasterii si consolidarii societatii civile. Destul de repede am inceput sa fiu ingrijorat insa de prapastia din ce in ce mai mare dintre autodeclaratii mandarini ai societatii civile si palmasii celui "de-al treilea sector societal". Am dat un tipat, doua. "Repercusiunile" au aparut cu promptitudine. O mandarina chiar s-a plans la tribunal.
Intr-un acces de tembelism, am gandit "un proiect populist", cum mi s-a atras atentia. Imaginasem un Birtulet de Idei - "La Saturnalii". Contra unor costuri simbolice, oameni interesati sa schimbe opinii, sa discute intr-o ambianta amicala si civilizata cu Liiceanu, Manolescu, Plesu, Dinescu, Patapievici, Bernea, Blandiana ar fi putut comanda o ciulama gatita chiar de Gabriel, o saramura preparata chiar de Mircea, doua clatite bibilite chiar de Andrei ori doar o cafea tare invartita chiar de Ana, aduse la masa de mine, Iosif Sava, Biju Morar, Mihaies ori C.T.Popescu.
De
