- Social - nr. 164 / 20 August, 2004 La un moment dat, dupa o tacere semnificativa, in urma acordarii de catre arbitri a celei de a doua note de 9,837 gimnastului american Paul Hamm, in concursul olimpic la individual compus, pe zgatia aia mica, numita Andreea Raducan, a mancat-o limba si a luat-o gura pe dinainte: "Nota asta cam miroase a politica!". S-a lasat o tacere apasatoare, cunoscut fiind ca, intr-adevar, gura pacatosului (de data aceasta a comentatoarei sportive, fosta campioana la gimnastica) adevaruri graieste. Iar Andreea avea dreptatea ei. Prea au fost "cu ochi si cu sprancene" unele "nimicuri" in acest concurs de gimnastica, in lupta pentru suprematie, tocmai in locul in care spiritul olimpic si fair-play-ul trebuie sa se afle acasa. Asa cum s-au petrecut lucrurile, impresia generala a fost aceea (este si opinia subsemnatului) ca s-a cam umblat pe la cutiuta cu… influente. De, si arbitrii sunt oameni! Iar greseala-i omeneasca. Dupa o ratare, notata cu 9,132, americanul Paul Hamm (sa recunoastem, un excelent gimnast!) "recupereaza" spectaculos, venind de pe locul 12 si obtinand exact cat era nevoie sa fie scos campion: doua si cele mai mari note de 9,837! Nu vom folosi sintagma "nota politica" a Andreei Raducan. Dar prea s-a urmarit sa li se "taie macaroana" celor doi coreeni, in amenintatoare ascensiune, si romanului Ioan Suciu, la un moment dat cu sansa clara de a se vedea cu medalia de bronz la gat. Se adevereste ca acel caz, de trista amintire, al Nadiei Comaneci, la Olimpiada de la Moscova, poate fi, uneori, contagios. Istoria doar se repeta! Am zarit, o clipa, fata gimnastului roman - Ioan Suciu -, alungita de uimire. I-am urmarit pe cei doi coreeni, unul uimitor de constant in precizia exercitiilor, de la inceput pana la sfarsit, revoltati, neintelegand parca ce se petrece in jurul lor. Tristetea lor pe podiumul de premiere era o dovada clara a n