- Editorial - nr. 164 / 20 August, 2004 Mut de uimire, citesc raspunsul dat domnului deputat Adrian Moisoiu, in urma unei sesizari adresate Procurorului General al Romaniei, nu de oricine, nu, acolo, de vreun terchea-berchea, de un nimenea-n drum sau de vreun ciocoflender, ci tocmai de un procuror - sef de sectie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a Ministerului Public, care ar trebui sa-si insoteasca gestul de povara unei mari responsabilitati, si nu-mi vine sa cred. Citesc din nou: "Va facem cunoscut ca, prin rezolutia noastra din 21.06.2004, s-a dispus (…) neinceperea urmaririi penale fata de parlamentarii pe care i-ati nominalizat si ceilalti participanti la manifestarea din 20 si 21 februarie a.c., deoarece din examinarea hotararii Tribunalului Poporului din Cluj rezulta ca Wass Albert nu a fost condamnat pentru infractiuni contra pacii si omenirii si nici pentru crime de razboi…". Consternati, ne oprim aici. Domnule procuror-sef de sectie, care va ascundeti identitatea in spatele unei semnaturi indescifrabile si al unei stampile, chiar asa sa fie? Ia sa intoarcem pagina de sange a istoriei zbuciumate a Ardealului acelor vremuri in care o parte din Transilvania, trup din trupul Romaniei, era rupta, prin odiosul diktat de la Viena, si data Ungariei horthyste. Poate ca doar asa, cu documentele pe masa si in fata, sa se convinga si sa afle macar acum si cei care instrumenteaza si manipuleaza politica damboviteana, "sudistii", in general, sub ce regim de teroare, de opresiune, de crima organizata si-au dus zilele romanii ardeleni ai acelor vremuri, ramasi in teritoriul luat cu japca, prin stradania Germaniei si a Italiei, pentru a fi facut cadou Ungariei lui Horthy Miklos. Dupa cum se stie - si inca prea bine! - , chiar din primele zile de ocupatie, trupele ungare si autoritatile horthyste au avut, prin unele localitati trans