Se pare ca are dreptate Henri Bauchau, cand spune ca trebuie mai intai sa fim respinsi pentru a deveni noi insine. De multe ori, am trait asemenea situatii de "negare" din partea majoritatii si, desi mi-a fost greu sa suport, am constatat post-factum ca abia asa am devenit mai eu. M-am purificat, m-am epurat de "ei". E drept ca experientele ulterioare m-au facut sa ma indoiesc de justetea rationamentului. Nu doar c-am aflat de la Gustave Le Bon cum se manevreaza multimile, ci ca am vazut intr-o "revolutie" si-n cateva campanii electorale ulerioare cum poate fi determinata majoritatea (cvasiunanimitatea chiar) sa fie "pentru contra", sa nege/distruga valori. (Zisa cu cei doi care-ti spun ca esti beat, tu trebuind sa crezi si sa mergi la culcare, reprezinta unul dintre proverbele cu samburele de adevar alterat!).
Mai eu fiind pot sa-mi dau seama de greseli. Fara reziduuri, sunt mai usor, mai esential. Uneori, si straiele mint. (Alt proverb prolix e cel cu haina care - zice-se - il face pe om!). Sub straie frumoase poate fi un trup handicapat.
Sau un trup perfect, dar hidos psihic, intelectual, spiritual. De ce credeti ca pictorii antichitatii sau renascentistii pictau nuduri? Ecce homo nu poti spune celui falsificat prin artificii de mediu: straie, limuzina, habitat.
Asadar, suita respingerilor si negatiile provenite din tabara vulpoilor incapabili s-ajunga la struguri ori a invartitilor ajunsi in fruntea nemeritatelor bucate ma "recioplesc", imi slefuiesc eul, pe mine mie ma redau, cum zicea, nemuritor, eternul Eminescu. Era de datoria mea s-o spun si ramane de datoria mea sa avertizez: feriti-va, sunt imunizat de incompatibilitatea cu voi, care m-a propulsat direct pe soclul la care va uitati ca la o poarta noua, dar incuiata pentru voi, clarvazatorilor muuulti! Se pare ca are dreptate Henri Bauchau, cand spune ca trebuie mai intai sa fim respinsi p
