Pe Valea Topologului, intre Valcea si Curtea de Arges

Crucea de pe drumul de tara

Ajuns ca din intamplare pe Valea Topologului, la Burlusi, pictorul Horia Bernea a avut o revelatie. Mergand pe ulita satului, s-a oprit in fata celei mai frumoase Troite pe care o vazuse vreodata. Tulburat peste masura, pictorul nu se mai satura privind culorile nesterse ale icoanelor, ornamentele si suprapunerea rafinata de cruci asezate ca niste ferestre deschise spre Dumnezeu. Ochiul lui de mare artist nu putea sa-l insele. In simplitatea ei taraneasca, Troita din Burlusi era o bijuterie. Locul ei nu putea fi decat in sala principala a Muzeului Taranului Roman, organizat pe o idee de exceptie: Crucea, fundamentul existential al satului romanesc.

Fara sa mai ezite, pictorul a facut toate demersurile sa mute Troita la Bucuresti. Totul s-a petrecut rapid si fara amanare. In cateva zile, Troita lua drumul muzeului. Cine putea sa-si imagineze ca, nu peste mult timp, satul Burlusi va fi in pragul razmeritei... Vazand locul Troitei pustiit, oamenii s-au simtit furati. S-au adunat in fata bisericii, in timp ce clopotul suna a nenorocire. Furiosi, taranii si-au varsat naduful pe parohul satului, preotul Tache. L-au fugarit pe ulita, l-au inchis in altar, l-au amenintat in fel si chip. El era vinovat pentru toate. Odata cu disparitia Troitei, burlusenii ramasesera parca fara protectie. Norocul si sporul casei se topisera brusc, ca o pedeapsa. Atat cat au putut, s-au luptat sa-si recastige Troita - au scris memorii peste memorii, au trimis o delegatie la Bucuresti, au discutat cu Horia Bernea, neclintit in decizia sa, dar si uimit de reactia satenilor. Si atunci, artistul a recurs la o solutie de compromis: a comandat o copie fidela a Troitei. Temporar, in Burlusi a pogorat din nou pacea. Pe locul de sub nuc reaparuse aparatoarea si taria satenilor. In adanc, insa, j