Gimnasta din Bacau, cu o medie de 9,662, si-a surclasat adversarele si a devenit campioana olimpica la sarituri Cine nu-l cunoaste pe Octavian Belu si il vede pentru prima oara poate sa jure ca este cel mai suparat om din lume. Mereu ingrijorat, chiar trist, cu o figura de profesor sever, cel mai mare antrenor din istoria Romaniei nu lasa sa i se citeasca nimic pe chip. Cei care il stiu spun ca rar l-au vazut pe marele tehnician zambind si atunci probabil ca i se intamplase un lucru nemaipomenit. Duminica seara, in sala de gimnastica din Complexul Olimpic, am fost, cred, martorii celui mai sincer moment de bucurie din viata lui Octavian Belu. Oarecum trist dupa ce Oana Ban a renuntat la finala de la individual compus, iar Dana Sofronie nu a prins podiumul, Octavian Belu si-a pus multe sperante in Monica Rosu. Antrenorul roman a fost obisnuit ca la fiecare Olimpiada sa se intoarca cu cel putin doua-trei medalii de aur, iar la Atena gimnastica feminina adunase, pana in acel moment, un aur, cel de la echipe. Atent la tot ceea ce se intampla in jurul sau, dar parca fara stare, Octavian Belu se plimba cu mainile la spate prin sala in asteptarea evolutiei compatrioatei noastre. Fara sa forteze, mai ales ca in acest moment gimnastica ii premiaza mai mult pe cei care, chiar daca nu stralucesc in evolutii, nu gresesc, Belu astepta sa vada daca tactica aleasa de el va da roade. In acel moment, in clasamentul provizoriu conducea rusoaica Elena Zamolodcikova, pe care sala o aplaudase indelung, marind ingrijorarea lui Belu. Si Monica pregateste prima saritura. O mica ezitare la aterizare si arbitrii ii acorda compatrioatei noastre un 9,575. Cea mai mare nota din concurs, in acel moment, si cu o executie asemanatoare romanca putea astepta linistita festivitatea de premiere. O medalie ii era asigurata. Belu nu are puterea sa se uite la cea de-a doua saritura, se intoarce cu spatel