Din perioada mandatului lui Ion Caramitru la Cultura, citeva miliarde de lei din bugetul Ministerului sint distribuite in fiecare an ca subventii pentru carti si reviste, pe baza unei „metodologii“ speciale. Peste tot in lumea civilizata exista asemenea programe de finantare a asa-numitei „culturi scrise“, fie direct de catre stat, fie prin intermediul unor agentii, centre, fundatii s.a.m.d. Anumite categorii de carti si de periodice nu pot fi profitabile financiar pentru editorii lor, desi ele sint „socialmente necesare“ (cum se spunea cinva, in limbaj marxist!). Prin urmare, e cit se poate de legitim ca pentru ele sa se caute solutii de sustinere. In sine, ideea lansata sub vechea guvernare si preluata de actuala e – asadar – buna. Doar ca nu e bine aplicata…
Cine selecteaza
In cadrul acestui program de finantare, editorii de carti si de reviste culturale sint invitati prin anunturi publice sa solicite subventii, prezentind anumite documente. Apoi intra in actiune Comisia de selectie, invitata de Minister sa jurizeze. Pina in acest an, ea a fost alcatuita la inspiratia responsabililor guvernamentali. Pina la alegerile din 2000, ea a fost formata din personalitati independente de larga recunoastere, precum Sorin Alexandrescu, Livius Ciocarlie sau Alexandru Calinescu, iar subventiile au mers cu precadere catre volume de literatura romana contemporana, catre autori – in genere – mult sau macar mediu apreciati. In 2001, noua conducere a Ministerului a schimbat componenta Comisiei, in care au intrat acum cu precadere membri ai Academiei Romane, deci dintr-o anumita clientela controlata de catre tandemul Razvan Theodorescu-Eugen Simion (ministrul in functiune, respectiv presedintele „celui mai inalt for stiintific al tarii“), cei doi aflindu-se in acesti ani pe pozitii conservatoare, in conflict cu mare parte a culturii romane contemporan
