In Europa de Est demisiile de prim-ministri au inceput sa devina rutina. In numai cateva luni, dupa aderarea tarilor lor la UE, la 1 mai 2004, premierul Poloniei, Leszek Miller, al Cehiei, Vladimir Spidla, si al Ungariei, Peter Medgyessy, au demisionat.

Situatia politica din fiecare din aceste tari s-a complicat odata cu aderarea la UE, fapt care a necesitat si remanieri guvernamentale de substanta. Un scenariu ce se va intampla, probabil, si in Romania peste doi, maximum trei ani. De la prabusirea comunismului, in '89, natiunile din centrul si estul Europei au tot suportat costurile tranzitiei la capitalism.

Acest proces a fost insotit peste tot de privatiuni pentru populatie si de bulversari masive in societate. Pentru Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, cele trei tari baltice, si Slovenia, chinul tranzitiei are deja o finalitate palpabila: aderarea ca membri cu drepturi depline la Uniunea Europeana.

Pentru Romania si Bulgaria, tari care au intrat cu adevarat in orbita Europei abia dupa anul 2000, calvarul va continua. Ceea ce descopera lumea dupa euforia prilejuita de extinderea continentului european spre Est este insa ca nici in aceste state tranzitia nu s-a incheiat. Prosperitatea si nivelul de trai ridicat al Vestului nu ajung in Est cu viteza cu care s-au desfasurat procesele politice.

De exemplu, Ungaria si Polonia nu au adus nivelul accizelor si taxelor la nivel european la anumite produse, inaintea aderarii.

Imediat dupa 1 mai, rezultatul a fost, in cazul Ungariei, o crestere masiva a preturilor la anumite bunuri si servicii - dar si o scadere la altele, reactie care a echilibrat rata inflatiei -, fapt ce a determinat o migratie a ungurilor in Romania pentru a cumpara zahar, carne sau combustibil. Explicatia este relativ simpla.

Piata interna a Ungariei a devenit, de patru luni, parte a