Următorul text al lui Tacitus este de o actualitate frapantă (redus la minimum, vezi tipo). Conflictul dintre ideal şi practic, dintre o ocupaţie gratuită, batjocoritor, dispreţuitor, rău văzută, - cealaltă aducătoare de mari venituri şi de reputaţie socială, apare, după două mii de ani, ca şi astăzi, acelaşi.

În Dialogul despre oratori - (traducere, prefaţă şi note de H. Mihăescu) - Aper îl atacă pe poet:

IX (1)... Poezia şi versurile cărora doreşte Maternus să îşi închine viaţa întreagă,(...) nu aduc nici o demnitate celor ce le cultivă şi nici nu le sporesc averea, ci le procură doar o plăcere de scurtă durată, o laudă deşartă şi stearpă. (2) Se prea poate ca ceea ce spun eu acum şi ceea ce voi spune de aici înainte să fie neplăcut pentru urechile tale, Maternus ; dar cui îi sunt de folos frumoasele discursuri pe care le pronunţă în opera ta Agamemnon şi Iason? (...) După ce a muncit un an întreg în fiecare zi şi o bună parte din nopţi, şi a desăvârşit un singur volum, se vede apoi silit să facă rugăminţi şi închinăciuni pentru a aduna câţiva inşi care să binevoiască să-l asculte... (-fiasco, financiar şi social - n.n.)

...Am menţionat adineaori cu laude... mărinimia lui Vespasianus care a dăruit lui Bassus cinci sute de mii de sesterţi. E frumos, fără îndoială, să te faci vrednic de o favoare imperială, dar e cu mult mai frumos...să nu ai nevoie decât de tine însuţi, să nu te închini decât propriului tău talent (...) Mai pune apoi că poeţii, atunci când doresc să... împlinească ceva mai de seamă, trebuie să părăsească ... (viaţa socială n.n. )

Şi să se retragă.."în păduri şi în dumbrăvi", adică în singurătate. (Un fel de Mogoşoaie augustă - n.n.).

XI (1). Chiar reputaţia şi gloria, cărora ei li se închină în întregime şi despre care mărturisesc că sunt singura răsplată pentru toată aceast