In ciuda didacticismului finalizant, Mean Girls/ Fete rele (2004), regia Mark S. Waters, e delicioasa atunci cand e presarata cu glume care mai de care mai rele ale unor liceene care mai de care mai cinice. Comedia atinge culmi de-a dreptul grotesti cand gastile rivale se infrunta una pe alta si-si joaca feste de-o cruzime de care n-ai fi crezut ca sunt in stare niste fiinte atat de gingase. Viata in liceu e cu adevarat o jungla, iar drumul prin anii de colegiu e unul al Calvarului. Lupta pentru supravietuire e crancena, iar pentru afirmare trebuie sa calci, la propriu, peste cadavre. Cu ceva mai multa inclinatie spre gravitate, finalul s-ar fi transformat intr-o farsa macabra. Asa cum e, ramane o comedie, e-adevarat ca destul de scary in multe parti. Accente grave are si Raising Helen/Mamica de ocazie (2004), regia Gary Marshall, si ea cu nelipsitul final moralizator si impacarea tuturor dupa trairea unor experiente mai mult sau mai putin revelatoare. Nu e rea deloc partea psihologica, chiar daca nedezvoltata, si e chiar reusita partea luterano-comica, a inscrierii orfanilor la o scoala religioasa. Laws of Attraction/Legile atractiei (2004), regia Peter Howitt, e o comedie romantica in care Pierce Brosnan se confrunta cu Julianne Moore. Dincolo de asemanarea de subiect cu Intolerable Cruelty si de nume cu The Rules of Attraction (independent american reusit, distribuit anul trecut in Romania), nu are nimic care sa atraga atentia.

Eu si printul/The Prince & Me (2004), regia Martha Loolidge, e si el construit pe asemanari — cea mai flagranta, de poveste, cu modelul Cenusaresei in centru, dar si cu multe alte filme pentru adolescenti marca Disney, cu invatamintele de rigoare de tras. Si cu alte filme in care abunda straini (in cazul de fata danezi) ce vorbesc intre ei engleza (neaparat americana!) in mod frecvent. Or, concluzia ar fi ca engleza e deja limba