In sfarsit, la 18 august listele de "candidati la candidaturi" au fost definitivate, ilustrand situatia tensionata din partid. De pilda, Adrian Paunescu nu si-a gasit loc pe listele organizatiei Dolj; in Arges, Nicolae Vacaroiu isi disputa intaietatea cu Octavian {tireanu; iar la Timis, Hildegard Puwak, Alexandru Sassu si Ovidiu Branzan se lupta pentru un loc de deputat. Apar desigur si nume noi pe listele de candidati, dar noutatea lor este relativa, fiind vorba de fapt de colaboratori ai lui Adrian Nastase in guvern (de exemplu Daciana Sarbu, Luminita Gheorghiu, Gabriel Oprea, Victor Ponta, Rovana Plumb, Eugen Bejinariu). Veteranii partidului continua sa domine listele: Viorel Hrebenciuc, Dan Matei Agathon si Sergiu Sechelariu troneaza la Bacau, Miron Mitrea domina Vrancea, iar Ion Solcanu nu poate fi clintit de la Iasi. Eternul Cozmanca s-a hotarat pentru Suceava. Pana si Rodica Stanoiu candideaza la Olt, demonstrand ca, in momentele decisive, autoritatea lui Adrian Nastase are limite.
Tragand linie, constatam ca PSD nu s-a innoit deloc, veteranii compromisi sunt la locul lor, iar numele noi sunt de fapt ale unor demnitari care, impreuna cu Adrian Nastase, au facut din Romania una din tarile celebre pentru coruptia care domina la toate nivelele. In aceste conditii, orice discutie despre un "nou PSD" devine lipsita de continut. Este adevarat, Adrian Nastase a incercat sa proiecteze o imagine noua, de om popular, apropiat de oamenii simpli, care bate pietele si-si lanseaza candidatura la Presedintie intr-un sat aflat la mare distanta de Bucuresti. Legatura directa cu masele s-a rupt insa la Iasi, unde pensionarii nemultumiti l-au atacat direct. Bonomia afisata in relatiile cu electoratul rural nu a rezistat nici ea prea mult, Adrian Nastase revenind rapid la agresivitatea sa legendara. Ea s-a materializat in cateva atacuri vehemente si aproape suburbane
