Este surprinzător ce fiinţă secretă a putut fi Lovinescu. Agendele literare, considerate în ansamblul celor şase volume publicate, ne-o arată cu o sinceritate totală, dar această sinceritate continuă pentru cel ce le citeşte a fi adesea greu de pătruns. Ele dezvăluie întâi de toate un temperament şi încă unul extrem de dinamic, cu ieşiri intempestive, ba chiar brutale uneori deşi nu violente altcum decât verbal. Apare de neînţeles cum omul acesta a fost socotit de către mulţi un ins placid, un personaj marcat de indiferenţă. Superficialitate în a-l judeca, înclinare spre mit şi legendă, nevoie de a-l fixa într-o formulă? Fapt e că Agendele contrazic asemenea tendinţe. Sunt categorice în a creiona profilul temperamental al lui Lovinescu: pe o seamă de vizitatori ai săi îi repede, pe alţii îi dă pur şi simplu afară şi pe numeroşii aspiranţi întru ale literaturii nu se sfieşte să-i "execute", ca să folosesc un termen care revine adesea sub pana lui.

Problema aceasta a temperamentului lui Lovinescu pe care Agendele o pun atât de clar în evidenţă nu i-a scăpat câtuşi de puţin minţii lucide şi caracterului moral ale celui în cauză. încă la sfârşitul anilor '20 începutul anilor '30 ai secolului trecut, atunci când îşi redacta al II-lea volum de Memorii, apărut la Craiova în 1932, criticul afirma (v. pag. 287-288): ,Reacţiunile imediate, actele reflexe, ideile curente sunt, negreşit, determinate de temperament, dar în afară de această floră instinctuală la îndemâna oricui şi esenţială primitivului, omul cult, cugetătorul se poate ridica deasupra temperamentului său în elaboraţii ideologice neizvorâte din solul afectiv ci contrariindu-l chiar, prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe şi a se concepe altfel. Omul nu e, prin urmare, numai temperamental, după cum nu e numai bovaric, ci mult mai complex; peste temperament, el are numai posibilitate