De ce tin cu taurul
Intrucat indragesc spectacolul, frecventez cu patima cinematografele, imi desfat urechile in filarmonici si fluier de incantare pe la concertele rock. Nici teatrul nu-l ocolesc si adesea, pe la vreo scena prea miscatoare, ma surprind lacrimand adolescentin de sarat. Da, o sa spun cu mana pe inima, indragesc spectacolul si regret nespus ca Natura mi-a pus la dispozitie doar cinci simturi, insuficiente pentru aspiratiile mele hamesite.
Cu toate acestea, un anume spectacol mi se pare de-a dreptul respingator: este vorba de corrida, din care n-am inteles niciodata nimic.
In ce consta corrida? Un taur minunat este indopat cu furaje delicioase, sa te lingi pe buze, nu alta, iar apoi este calit in sedinte de body-building. Si toate astea pentru ce? Pentru ca sa fie ucis stiintific in arena, sub ploaia, ca de confetti, a ole-urilor.
Octavian Paler gaseste ceva erotic in surescitarea tribunelor. Ce sa spunem, o fi Paler abstinent, de vreme ce vede eroticul in cele mai ciudate locuri. Si totusi, m-am intrebat adesea, ce anume le excita pe senioritele din tribuna. Probabil ca sangele animalului muribund le atata cine stie ce viziuni sexuale, taurul reprezentand, precum se stie, un simbol etern al virilitatii.
Cred ca taurul nu pricepe o iota din show-ul stupid la care ia parte fara voia lui. Cu sulitele arzandu-i grumazul, nefericitul alearga buimac prin arena, intreband, pe limba lui:
- Ce aveti cum mine, bre baieti, cu ce v-am gresit? Pana mai ieri eram prieteni, ce v-a apucat brusc?
Si-n vreme ce sangele ii lasa venele uscate, el da involuntar curs fanfaronadei toreadorului, cel care-si incheaga gloria din sange proaspat de animal.
- Ole! - mugeste multimea, in timp ce taurul ingenuncheaza, obosit de atata regie funebra si inutila.
Este momentul cand matadorul trimite cativa pupici dansant
