In tara lui Dracula, nu se putea fara un strigoi cu acte in regula. Asa ca avem un sistem de Asigurari de Sanatate, nascut in 1998, decedat in 2002, dar care, paranormal, continua sa ne bantuie. Vampirul a venit pe lume pirpiriu si malformat, dar asta nu-l impiedica sa ne suga sangele.
Peste 3,5 la suta din totalul contributiilor platite de asigurati servesc la hranirea monstrului: salarii, palate ridicate din Carpati pana la Marea Neagra, deplasari prin tara si prin lume. Sumele n-ar fi mari (in Germania, Asigurarile folosesc 5 procente din venituri pentru propria intretinere) daca s-ar simti vreun efect al functionarii acestui sistem.
De fapt, nici n-are cum sa se simta vreun efect, atata vreme cat Bismark a fost omorat, la Bucuresti, cu sange rece. Sa depanam trista lui poveste. Pana la decizia cancelarului Otto von Bismark, luata la sfarsit de secol 19, principiul dupa care se rezolvau problemele de sanatate era simplu: fiecare pe contul sau.
Bismark nu a dorit Asigurarile care ii poarta numele, dar are meritul de a le fi acceptat, intelegand utilitatea lor, intr-un moment cand socialistii castigau teren in conservatoarea Germanie. Principiile pe care se baza sistemul erau generoase. Aparea solidaritatea: cei care pot, platesc ingrijirea celor care nu au de unde.
Echitatea era o alta notiune noua: fiecare contribuie cu o cota egala din venituri si primeste aceeasi ingrijire. Nu in ultimul rand se plasa "autonomia": asiguratii alegeau conducerea Asigurarilor la diferite niveluri, fiecare palier actionand autonom. Pana in 1939, multe tari s-au inspirat din experienta germana.
Inclusiv in Romania au functionat Asigurari de Sanatate, dar numai pentru muncitorii din orasele mari. Dupa '89, acesta a fost, de altfel, principalul argument in favoarea introducerii modelului german. Medicii sperau ca schimbarea le
