Democraţia consolidată presupune şi libertatea presei. Iar libertatea presei înseamnă şi libertatea de a scrie despre orice. În România - ca mai peste tot - libertatea presei se manifestă de multe ori prin abordarea unor subiecte frivole, tratate superficial. Se invocă mereu audienţa: "asta vrea publicul". E o problemă de deontologie: rolul presei e de a forma opinia publică, nu (doar) de a amuza prin programe de divertisment. În vacanţa de vară, cînd activitatea politică şi economică "îngheaţă", fenomenul e chiar şi mai vizibil. Lipsa de actualitate fierbinte îi îndeamnă pe jurnaliştii din toate domeniile să găsească cele mai spectaculoase subiecte de fapt divers doar pentru a-şi păstra o cotă cît mai mare din audienţă: sînt ştiri despre viaţa vedetelor, despre fenomene meteo, despre accidente rutiere sau infracţiuni. Iar unicul lor mobil este înclinaţia voyeur-istă a majorităţii telespectatorilor de a vedea imagini morbide sau şocante. Ştirile se transformă în entertainment, spun specialiştii. Aici se vede cel mai clar

inconsistenţa argumentului economic invocat de televiziuni: un studiu recent comandat de Consiliul Naţional al Audiovizualului arată că telespectatorii români sînt interesaţi în primul rînd de programele de ştiri.Rating-ul mare al programelor de ştiri nu e o confirmare a consistenţei şi calităţii programelor; dacă sondajele de opinie arată că românii sînt mai degrabă mulţumiţi de calitatea informaţiilor şi de tratarea lor e efectul ignoranţei, nu al cunoaşterii. Iar faptul că foarte mulţi telespectatori zapează pe mai multe canale în timpul ştirilor ar trebui să îi îngrijoreze pe realizatori, căci arată tocmai nevoia de informare, căutarea realităţii "adevărate". Alte sondaje arată că în România presa se bucură de un grad înalt de încredere din partea populaţiei. Ne îmbătăm cu apă rece: fără o presă responsabilă nu putem avea o democraţi