Cum nu le stă în obicei, Guvernul şi Traian Băsescu s-au pus de acord: preţurile în piaţă sînt prea mari. A început de atunci un fel de întrecere ciudată: cine găseşte mijloace mai bizare de a interveni? Fără să se gîndească că poate nu preţurile sînt prea mari, ci salariile prea mici, politicienii au găsit şi vinovaţii ideali: intermediarii. Problema este că statul român a dus deja o politică de eliminare a intermediarilor, care a eşuat lamentabil. Cei care vînd în pieţe trebuie să prezinte certificate de producător, eliberate de primăriile de comune. Primăriile au transformat în producători agricoli pe toţi orăşenii capabili să plătească mita de rigoare. Aşa că politica statului nu a avut nici un efect, cu sau fără certificate, guvernanţii constată acum că intermediari organizaţi în bande de tip mafiot au acaparat tarabele, ameninţă adevăraţii producători şi vînd marfa prea scump. O situaţie neplăcută, pe care omul simplu o simte pe pielea sa, mai ales că intermediarii au de obicei proasta inspiraţie de a fi romi, despre care omul simplu ştie că nu prea muncesc. La drept vorbind, fenomenul intermediarilor pare a fi mult exagerat, cel puţin pentru pieţele din care cumpăr eu. Oricum, ce poate face un guvern democratic care are neşansa de a avea mijloace limitate de intervenţie într-o atare situaţie? Practic, nimic. Singura vină reală a intermediarilor este că recurg la mijloace de şantaj faţă de ţărani, caz în care ar exista cîteva articole din codul penal ce ar putea fi invocate, dar aceasta ar fi treaba poliţiei şi a procuraturii. A dejuca însă aceste practici înseamnă a obţine declaraţii de la victime, care nu sînt bucuroase să se pună rău cu respectivii. În plus, această soluţie are marele neajuns că ar eşua în prezenţa camerelor de televiziune, deci politicienii nu ar avea cum să se arate grijulii faţă de preţuri. Traian Băsescu a lansat ideea unui mercur