"A-ţi da seama de ceea ce este drept

şi a nu acţiona e lipsă de curaj."

Confucius

Avocatul Poporului este o instituţie de tip occidental, înfiinţată la recomandarea Uniunii Europene, în atribuţiile căreia intră rezolvarea pe cale paşnică a încălcării drepturilor cetăţeanului. Calea paşnică fiind sesizarea pe drum ierarhic, de la funcţionar pînă la Parlament, poate fi aplicată, ce e drept, într-o societate civilizată din punct de vedere al respectării legilor. În ceea ce priveşte România, semnul de întrebare, pus de contextul politicii actuale utilităţii acestei instituţii, încă rămîne.

Deşi înfiinţată în 1997, denumirea, domeniul său de activitate, instituţia ca atare, (pînă şi adresa ei fizică), toate reuşesc să ridice umerii şi sprîncenele trecătorilor grăbiţi prin 2004. "Am auzit... parcă... ceva..." este răspunsul majoritar nesigur, completat de cele mai multe ori cu diferite şi nuanţate credinţe... Cum că ar apăra drepturile omului (român, în speţă) pe la curţile străine de justiţie... Cum că ar fi un fel de avocat din oficiu (adică, dacă e din popor...) Cum că ar face şi cum că ar drege. Definindu-mi, la început printr-un singur cuvînt, instituţia pe care o conduce, "mediator", profesorul universitar dr. Ioan Moraru îmi spune că Avocatul Poporului este derivata românească a Ombudsman-ului (o instituţie vest-europeană de sorginte suedeză apărută în 1700), care are ca misiune principală apărarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor împotriva actelor şi faptelor administraţiei de stat. Nu se dau amenzi şi nici nu se emit acte de justiţie, ci se încearcă reluarea cursului firesc al lucrurilor, care la un moment dat a fost întrerupt, dintr-un motiv sau altul. Cine are nevoie de Avocatul Poporului? "La noi vin numai nemulţumiţi. Oameni necăjiţi. La noi nu vin parlamentari, nu vin profesori universitari... mai vin şi ăştia, săracii, dar nu