Budapesta nu are nimic din peisajul sumbru aratat acum cativa ani la jurnalele TV din Romania, in noaptea de dupa un meci de fotbal dintre nationala noastra si cea a Ungariei cand suporterii unguri au spart, fara deosebire, geamurile masinilor romanesti si capetele pasagerilor dinauntru. Nationalismul este un termen lasat in urma. "Poate doar batranii si politicienii sa-si mai aduca aminte de conflictele cu romanii", imi spune Laszlo, ghidul meu in capitala Ungariei. Intr-adevar, aerul respirat pe strazile care insotesc Dunarea prin centrul Budapestei este unul relaxat si cosmopolit. Poate ca e "vina" Marelui Premiu de Formula 1, care sta sa inceapa langa oras, la Hungaroring, insa majoritatea trecatorilor pe care ii intalnesc sunt turisti straini Sunt usor de recunoscut dupa aparatele de fotografiat atarnate de gat, hartile impachetate iesind din rucsace si, in cazurile mai simple, dupa ochii alungiti si camerele foto de ultima generatie care nu lasa nici un coltisor de strada neimortalizat. Aleile de pe malul Dunarii sunt pline de viata. Tot felul de oameni populeaza terasele cu "umbrelute", iar cei mai dornici de libertate si-au mutat scaunele la marginea pasajului pietonal, langa balustrada care da inspre Dunare. Treci pur si simplu printre ei, nu ii deranjeaza, oricum soarele le bate in ochi si in afara de asta nu par a avea o alta grija pe lume. Dupa alte cateva minute de mers, ajungem la unul dintre podurile care unesc cele doua maluri ale Dunarii. Este celebrul Chain Bridge, construit timp de 10 ani, intre 1839 si 1849, daramat de soldatii lui Hitler in al doilea razboi mondial si reconstruit in 1949. Podul apartine atat pietonilor cat si masinilor, insa cele doua sectoare sunt separate chiar de arhitectura metalica a constructiei, ceea ce te face sa te simti in siguranta atunci cand il traversezi, fie ca esti la volan, pe bicicleta sau "la picior". Ma aflu l