Zilele acestea, cînd vorbim de Sf. Gheorghe, ne gîndim automat la Festivalul de film "Anonimul". Puţin înaintea acestuia, însă, localitatea a găzduit şi o tabără de sculptură la care au participat 12 tineri artişti plastici (sub 25 de ani) şi care s-a încheiat cu nişte premii, în urma jurizării făcute de Sorin Ilfoveanu şi Aurelia Mocanu. La sfîrşitul taberei, cîţiva jurnalişti plecau din Bucureşti să vadă, la faţa locului, rezultatele. M-am numărat şi eu printre aceştia. Iată cîteva însemnări realizate în urma acestei călătorii. Drumul pînă la Sf. Gheorghe nu e cel mai plăcut lucru cu putinţă. Mergi vreo şase-şapte ore cu maşina pînă la Mahmudia, iar acolo aştepţi vaporaşul care vine de la Tulcea şi în care urmează să-ţi petreci, într-o înghesuială de nedescris (printre turişti, localnici şi animale domestice), alte patru ore pînă la Sf. Gheorghe. Ajuns la Sf. Gheorghe, însă, eşti răsplătit după aventura drumului. Aventura continuă, dar de data aceasta este una interesantă: te trezeşti dintr-o dată într-o altă lume. Un sat de pescari, cu uliţe nisipoase şi case incredibile, acoperite cu stuf, cu două cîrciumi în care se bea la greu (una se numeşte "Visconti" - dar nu după regizorul italian, ci după numele patronului grec, la origine -, alta "Toana pierdută" - "toana" fiind o lungime de năvod) şi cu o discotecă cu neoane fluorescente şi bară de strip-tease. Satul pescăresc este altoit cu un altul, de vacanţă, construit de Sorin Marin şi a sa fundaţie "Anonimul", cu vreo cîteva zeci de case de lemn acoperite cu stuf, dintre care cîteva sînt locuinţe lacustre, cu trei săli de cinema, o sală de conferinţe, pontoane pentru şalupe şi curţi de case cu lacuri artificiale, luminate noaptea de reflectoare şi cu lebede pe ele. La tot acest peisaj trebuie adăugată plaja de la mare, care se află la cîţiva kilometri de sat şi care e una dintre cele mai frumoase şi mai sălb