Suntem o tara la rascruce de festivaluri. Abia se termina unul si incepe altul. Sau se suprapun, fie partial, fie integral. E ca si cum Cantarea Romaniei ar fi explodat, iar schijele ei s-ar fi infipt Suntem o tara la rascruce de festivaluri. Abia se termina unul si incepe altul. Sau se suprapun, fie partial, fie integral. E ca si cum Cantarea Romaniei ar fi explodat, iar schijele ei s-ar fi infipt in toate capitalele de judet si in multe alte orase si comune. S-ar spune ca stam bine, cultural vorbind, daca numaram festivalurile si festivalutele din toata tara. Sau daca socotim cati bani se cheltuiesc anual din bugetul de stat si din cele locale pentru a "hrani" gurile lacome ale acestora. Ei bine, aici e buba: mai toti banii destinati culturii sunt pompati in aceste "desfasurari de forte culturale", in sume mai mult sau mai putin generoase, in functie de cine organizeaza festivalul, mai precis de prieteniile, politice sau personale, ale initiatorilor manifestarii. De unde si "bataia" pe festivaluri: toata lumea care nu se poate remarca altfel "pune de un festival", strange laolalta un juriu alcatuit din oameni pe care ii vezi, de obicei, la televizor (indiferent de ce fac ei acolo) si, pe urma, isi trece pe cartea de vizita calitatea de initiator si organizator. In vremea asta, cele cateva festivaluri cu traditie si consistenta fie mor, fie au probleme financiare tot mai acute, fiindca prajitura se imparte la foarte multi, indiferent de valoarea acestora. Dar principala problema nu tine, paradoxal, de bani, ci de lipsa unor sanatoase politici culturale care sa dea prioritate creatiei, nu prezentarii rezultatelor acesteia. E la mintea cocosului ca, daca nu se incurajeaza cu prioritate productia de spectacole, filme, opere de arta, daca nu se sustine activitatea constanta a artistilor, finantandu-se proiectele meritorii, a caror finalitate consta in realizarea unui pr