Maretul spectacol al intrarii lui Adrian Nastase in cursa prezidentiala a luat sfirsit. Dupa doua ture pe la Washington, Moscova si un contract de un miliard (care l-a adus pe Schroeder la Bucuresti), Adrian Nastase s-a cintat pe sine la Congresul extraordinar al PSD si s-a imbarbatat sa porneasca spre Cotroceni.
Tot acest congres, aranjat inclusiv in ecourile si interpretarile sale in mass-media, este doar un mare montaj literar-artistic-sarbatoresc. In loc sa se tina pe Stadionul 23 August, el s-a tinut in interiorul principalei opere a lui Nicolae Ceausescu. Si daca ar fi intentionat sa se desprinda de spiritul creatorului, tot n-ar fi reusit.
Cum Adrian Nastase si PSD-ul nici n-au intentionat, rezultatele sint pe masura. Congresul extraordinar al PSD chiar l-a batut pe cel al lui Nicolae Ceausescu. A dat doua votari de suta la suta. Ceea ce abia ascunde mai multe resentimente decit un 60 la suta cinstit. La Ceausescu mai aparea un buletin de vot pe care gaseai scris “rahat” sau alte expresii porcoase.
Ori se ridica tovarasul Constantin Pirvulescu si spunea ce-l roade. Sau aparea scrisoarea celor sase. La Congresul literar-artistic al lui Adrian Nastase n-a aparut nimic. N-a trecut nici o musca, n-a biziit nici o critica. Mecanismul instituit pe frica, pe promovarea yes-men-ilor, pe interese a functionat perfect. L-a scos pe Adrian Nastase ca pe
Castro, Ghaddafi, Kim Ir Sen (cu care s-a si fudulit in 1989).
Ce a ascuns acest mare spectacol tovarasesc? Toate tensiunile si slabiciunile din PSD! Iar ele sint nenumarate. Montajul de opereta de la Palatul Parlamentului a mascat perfect miscarea unei grupari.
Surghiunita din partid, scoasa din fotografiile lui Adrian Nastase (unde anumiti oameni nu mai au dreptul sa apara pentru a nu-i contamina prea banuita-i fata), gruparea adversa (adversa, pentru ca Adrian N
