La prima vedere, estetica acestor masini seamana foarte mult cu cea a unei cutii pe roti, iar multe dintre ele au necesitat reparatii chiar din momentul in care au fost construite. Cind ultima Dacie, simbolul „limuzinei romanesti“ din era comunista, a iesit de pe linia de productie, o tara intreaga a fost dezorientata pentru ceva vreme. Desi multi dintre cei care au absolvit in timpul vechiului regim au intrat in „lumea buna“ la volanul unui Mercedes, ei inca apreciaza virtutile acestei masini patratoase, neplacute la vedere, care timp de mai multe decenii a fost „regina strazilor“ din Romania. Toti acestia privesc Dacia ca fiind imaginea „fortei economice“ romanesti din timpul regimului dictatorial. Pina la urma, Dacia era o copie a marcii Renault 12, aparuta intr-o perioada cind Nicolae Ceausescu a permis colaborarea cu producatorul din Franta. De atunci, Renault a evoluat, dar ultima Dacie insa seamana foarte mult cu prima, care a iesit de pe linia de productie in 1968, intre cele doua venind inca aproximativ 1,9 milioane de astfel de autoturisme.

Orice roman poate da motive nenumarate pentru care Dacia lui este unica, speciala si mai buna decit alte masini. O caracterizare succinta poate incepe cu poreclele pe care le-a primit de-a lungul timpului - „Batrinica“ fiind cea mai cunoscuta - si se termina cu faptul ca, daca iei diverse componente ale unei Dacii pentru a le pune la o alta, poti fi sigur ca nu se vor potrivi. Daciile trebuie sa fie indreptate si ajustate, chiar daca sint cumparate direct de la dealer.

Soferii Daciilor sint cunoscuti pentru faptul ca nu pleaca niciodata de acasa fara o cutie de scule bine dotata. Printre cele mai frecvente imagini vazute pe strazile Romaniei este si cea a unei Dacii cu capota ridicata, sub care sta bagat un sofer - innegrit de fum si plin de ulei de motor - incercind sa o repare. Bineinteles ca el este ajut