S-a vorbit si s-a scris atata despre masurile de securitate pe care grecii le-au pregatit pentru Olimpiada, incat ne asteptam sa nimerim intr-o cazarma. Da' de unde! E drept, pe strazi, in fata cladirilor importante, pe stadioane sau in sali vedeai soldati inarmati, politisti si oameni de ordine. Multi. Cerul Atenei a fost brazdat in permanenta de avioane, elicoptere si zeppeline.
De fiecare data cand voiai sa intri in centrele de presa, in satul olimpic, pe stadioane, in sali sau chiar in gari trebuia sa treci printr-un detector de metale. Miscarea se putea repeta de multe ori pe zi, dar, niciodata, nu te simteai deranjat. Grecii aveau grija sa faca totul cu zambetul pe buze, cu multa politete si in mare viteza. Constienti ca pentru toti timpul e foarte pretios.
Nici un moment, in cele peste doua saptamani petrecute la Atena, nu m-am simtit amenintat de ceva. Amabilitatea celor din jur, in majoritate voluntari, ne-a facut, pe toti, sa ne simtim ca acasa si acum, cu cateva ore inainte de plecarea spre Romania, imi dau seama ca acel "Welcome home!" nu era adresat numai Olimpiadei, ci noua, tuturor.
Era, in acea urare, o promisiune pe care grecii au stiut sa o respecte. A fost, daca vreti, un pariu castigat de incredibila femeie care este Gianna Angelopoulos-Daskalaki, presedintele Comitetului de Organizare a Olimpiadei 2004, o femeie de care am avea si noi mare nevoie.
Discursul ei de la ceremonia de inchidere, in care a pus sufletul intregii Grecii, a smuls aplauzele zecilor de mii de spectatori, dar nu numai atat. Am vazut greci care, in tribune, isi stergeau cu discretie lacrimile din coltul ochilor.
"Olimpiada s-a intors acasa si noi am aratat lumii ce lucruri marete pot sa faca grecii", a spus doamna Angelopoulos-Daskalaki, si nu numai cei care au fost aici stiu asta, dar si cei care, din fata televizoar
