La televizor, „inainte“ si „dupa“ marginesc ruptura dintre momentul in care produsul lipseste – cu toata deznadejdea si frustrarea inevitabile – si o etapa in care consumatorul a devenit utilizator. Ceva „a trecut testul“, iar acum „nu-l imparti cu nimeni“. Astfel, un produs se transforma discret intr-un eveniment.

Despre eveniment e vorba in proiectul celor doua artiste. Irina si Alice expun doua serii de picturi care au crescut independent, dar care se intilnesc fericit in modul in care formuleaza problema „momentului decisiv“. Evenimentul e acea cantitate de gratie care scapa picturii, printre degete, de citeva sute de ani, si la care pictura aspira neabatuta, straduindu-se, in fel si chip, sa-i intinda curse si sa il asimileze.

Daca am fi insensibili la nuante, am spune ca pictura nu a reusit decit sa-l aproximeze, sa se apropie de el pe axa temporala, ratind aparitia, punctul de intensitate maxima. Sa inregistreze fie presentimentul, prefigurarea lui in dezordinea brusca a lumii, fie uimirea ce pune stapinire pe intreaga asistenta. Pictura a ajuns mereu prea devreme sau prea tirziu la locul faptei si a ramas inconstient, uneori, prizoniera proiectului utopic de a cuprinde un conglomerat de straturi temporale distincte, aplatizate pe pinza intr-o imagine unica, un „inainte/ dupa“ care sa concentreze toata intensitatea evenimentului.

Atunci cind nu ia in serios „moartea picturii“ si cind nu se apropie de alte medii, simtindu-se ilegitima ori inactuala, pictura de azi creeaza false istorii la stinga si la dreapta evenimentului, lasa sa creasca inadvertente si secvente apocrife, producind tensiunea evenimentului prin ciocnirea unor premise incompatibile.

Irina si Alice cauta punctul in care imaginea incremeneste, acumulind cit mai multe posibilitati de interpretare. Conditiile de interpretare, asteptarile si derapajele explica