Fraţii Coen (Joel - regizor, Ethan - producător/scenarist) fac obiectul unui cult printre cinefili de ceva vreme. Nu doar pentru că sunt pionieri ai filmului independent, ci şi pentru că aplică, în lung metrajele lor, o reţetă bine cunoscută pentru rezultatele ei literare: defamiliarizarea. Ai spune chiar că filmele lor constituie o istorie inedită sau postmodernă a cinematografiei americane: preiau elemente uşor recognoscibile - din western, film noir, ori din comedia romantică, chiar şi din thriller - şi le reasamblează în producţii care sunt totodată parodii şi omagii aduse unui anume gen de film. Dar, ne întrebăm, din semnificativa filmografie a fraţilor, ce-i este accesibil iubitorului de cinema autohton?

Din nefericire, nu filmul - independent! - cu care au luat Oscarul (Fargo). În schimb, găseşti prin cinematografe cea mai recentă producţie a fraţilor: The Ladykillers - Cum scăpăm de coana mare? Un film care, luând în considerare palmaresul de până acum al fraţilor Coen, aduce multe inovaţii. E prima oară când Ethan co-regizează. Mai mult, e prima oară când fac un remake, iar originalul britanic (regizat de Alexander MacKendrick, cu Alec Guiness şi Peter Sellers), un clasic în analele comediei negre, parcă invită criticii la comentarii negative la adresa "copiei". Scheletul narativ al scenariului nu e alterat substanţial: un pseudo-profesor, asistat de o bandă de incompetenţi, plănuieşte un jaf şi are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuieşte nimic - ca sediu al operaţiunii. Dar bătrâna realizează ce se petrece, ameninţă să-i dea în vileag şi... de aici, titlul românesc al filmului. Locaţia se schimbă însă: de la decorul urban al Londrei la orăşelul Saucier din sudul Statelor Unite (prilej pentru o coloană sonoră de excepţie, ce abundă în muzică gospel).

Din punct de vedere regizoral, filmul e sută la sută Coen: recunoşti u