Cum intri în judeţul Argeş şi-ncepi să te apropii tot mai mult de Cîmpulungul bunicilor mei, se instaurează măcar puţin din atmosfera intimă, familială şi diminutivală prezentă în lexicul local. Cuvintele "drăguţă" şi "tălică" din formulele de adresare îşi găsesc forme de reprezentare şi-n imaginarul stradal: în Piteşti, un magazin se cheamă "Taty", o dugheană metalică, la o primă ve-dere rece, industrială şi cu o utilitate greu de ghicit - "Vizavi"; în Cîmpulung, o societate poartă denumirea "Un băiat şi o fată", iar singura pensiune, proaspăt deschisă, se numeşte "Hangiţa". "Hangiţa" asta pare a fi unul dintre puţinele lucruri care s-au schimbat într-o zonă cu mult potenţial turistic, dar deloc exploatat. Pensiunea, nu departe de centrul oraşului, arată curat şi optimist, fiind zugrăvită într-un galben tare, fără nici o legătură cu bejurile şi griurile locale. Anişoara Marmandiu este patroana, asociat unic, cum se prezintă dumneaei, şi fost proiectant la Aro. Povesteşte cum a înfiinţat societatea în '92, împreună cu soţul - fost lucrător în comerţ şi băiatul - absolvent de ASE şi student la un curs de management pentru restaurante şi hoteluri, după ce au văzut o pensiune familială, asemănătoare, într-o excursie la Budapesta. De-atunci încoace, au proiectat şi ridicat actualul stabiliment. Pentru că la început nu era nimic, decît un teren primit moştenire. Doamna Aniţa (aud că aşa o strigă pe acolo) a vrut să ctitorească ceva rustic, dar a ieşit între rustic şi modern. Oricum, nu departe de cum şi l-a imaginat şi a aşteptat peste 10 ani, într-o fascinantă (pentru cîrcotaşii de pe margine) manieră à la American Dream, şi mai puţin caracteristică nerăbdării şi delăsării unui posibil Romanian Dream. Lucrurile s-au mişcat greu, oamenii din jur nedovedindu-se

prietenoşi, sau plini de încurajări, ci invidioşi. Pensiunea a ieşit cu 10 camere, fiecare cu baia e