Actualitatea pare să confirme teza globalizării terorismului: ambasada Australiei este atacată în Indonezia, două femei din Italia care lucrează pentru Crucea Roşie şi doi gazetari francezi sînt luaţi ostatici în Irak, masacrul din Rusia, de la Beslan, rivalizează la ştiri cu comemorarea atacului din Statele Unite. De o lună Statele Unite sînt în stare de "alertă naţională", americanii sînt încurajaţi să fie vigilenţi, în Rusia preşedintele Putin a decis să renunţe la alegerea guvernatorilor regionali prin vot universal, vor fi aleşi prin votul parlamentelor regionale, la propunerea sa. Combaterea terorismului trece prin consolidarea puterii personale. Aşa a făcut şi Stalin după asasinarea tovarăşului său Kirov, pusă la cale tot de oamenii lui. În dosarul său special, revista Courrier International face bilanţul: "2001-2004, contagiunea teroristă, Cecenia, Palestina, Indonezia, Pakistan, Arabia Saudită, Maroc, Bangladesh, Irak". Atentatele exilează în revistele ştiinţifice analizele nuanţate care fac deosebirea între Islam, islamism, islamist şi islamic. Toată lumea observă ceea ce a formulat Abdel Rahman ar-Rached într-un ziar arab de la Londra: "Nu toţi musulmanii sînt terorişti, dar majoritatea teroriştilor de pe planetă e alcătuită din musulmani". Expresia fostului director al CIA, neoconservator de şoc, James Wolsey, "al patrulea război mondial", devine un loc comun în discursul liderilor din lumea întreagă. O adoptă chiar şi preşedintele rus, deşi după această numărătoare ar reieşi că ţara sa l-a pierdut pe cel de al treilea (Războiul Rece). Pentru a intra în acest război, specialiştii în informaţii din Rusia anunţă că zece dintre teroriştii de la Beslan sînt arabi. Nu s-a găsit nici o dovadă de acest fel. Politicienii cu lecturi grăbite reiau formula şocului între civilizaţii, redus la o cruciadă în numele unei religii în care nu cred, gata s-o apere de