După ce ne-a şocat (şi ne-a cucerit) cu volumele Planeta Tokyo, 1998 şi Tokyo by night, 2000, în care povesteşte cu dezinvoltură (şi cu o indecenţă provocatoare) episoade din viaţa libertină pe care a dus-o în Japonia, Claudia Golea încearcă să-şi reediteze succesul explicându-ne cum şi-a făcut de cap în Thailanda. Din nefericire, însă, nu mai are ceva nou de spus despre sine. Iar aventuri sexuale improvizate, iar ţigări cu marijuana fumate în văzul lumii, iar internări în spitale psihiatrice. Nou este doar peisajul.

Povestiri fanteziste (unele ştiinţifico-fanteziste). Sunt valorificate, cu un entuziasm naiv (câteodată pueril) diverse legende: a numărului fiarei, 666, a turnului lui Brahma (format din 64 de discuri de aur clădite unul peste altul şi având diametrul din ce în ce mai mic) etc.

Lamentaţii şi rechizitorii - versificate rudimentar - pe tema situaţiei actuale din România. Predomină frazele exclamative, de genul: "O, "tu-i viaţa mea de câine!/ Cum de încă n-am turbat?!" etc.

Radu Cosaşu îşi retipăreşte, într-un ritm relativ lent, cele şase volume de naraţiuni autobiografice din seria de Supravieţuiri, publicate înainte de 1989, reordonându-şi textele cronologic (şi logic). Noua serie - ajunsă acum la volumul trei - este mai inteligibilă, dar şi mai lipsită de spontaneitate.

Autorul ne cucereşte încă o dată cu inteligenţa lui mobilă (şi eliptică), cu ironia caustică la adresa propriului său trecut de comunist înflăcărat, cu duioşia faţă de lumea mic-burgheză, proscrisă în timpul stalinismului. Există însă în Supravieţuiri şi ceva antipatic. Umorul, spiritul ludic, regimul de gratuitate, proprii acestor texte, au un scop: să bagatelizeze gravitatea a ceea ce s-a petrecut în România în "obsedantul deceniu". În mod paradoxal, la Radu Cosaşu gratuitatea este tendenţioasă.