Alegerile locale au avut, pe lângă rezultatul benefic al retezării coarnelor boureşti ale pesedeilor, şi un efect pervers: eliminarea din discursul public a temei corupţiei. Deşi ea continuă să figureze în toate rapoartele europene, deşi o vedem mai înfloritoare ca oricând, nimeni nu mai discută despre ea. Dezvăluirile despre baroni ce se scaldă în sute de milioane de dolari, reportajele despre înalţi funcţionari prinşi cu şperţuri uriaşe s-au evaporat ca prin minune. Le-au luat locul, într-o ţară a televiziunilor ce ling on-line dosul puterii, ştiri atroce despre accidente de circulaţie, poveşti kitsch despre orfani abandonaţi şi regăsiţi şi, nu în ultimul rând, interminabile transmisii sportive. Învăţând ceva din filozofia strămoşilor romani, televiziunile ne toarnă pe gât circenses cu nemiluita. Să vedem pe unde scoatem cămaşa cu panem.

Vedetele de televiziune dezbrăcate, cântăreţii ce behăie amorf sub lumina reflectoarelor, starurile de-un sfert de sezon, concursurile de plajă menite să te cretinizeze instantaneu, ţâpuriturile deocheate între aşa-zişi/ zise prezentatori/ oare de talk-show-uri, pe scurt, întreaga industrie a demobilizării şi descurajării gesturilor civice funcţionează din plin. O bucurie strepezită, ca de sfârşit de lume, în care scenele deşuchiate de alcov alternează cu nu mai puţin deşuchiatele epistole prim-ministeriale pare nota dominantă a unei Românii grotesc-estivale.

S-ar putea înţelege, din eliminarea din prime-time a ştirilor despre marii corupţi ai neamului, că aceştia fie au fost băgaţi la zdup, fie au uşchit-o din ţară şi-au intrat în jurisdicţia Interpolului. }i-ai găsit! Dacă eşti cât de cât atent, vei descoperi că, unul câte unul, se reîncolonează la spatele lat al lui Năstase, gata de noi expediţii glorioase, întru eterna slavă a pesedismului. Tiptil-tiptil, alde Vanghelie ori Culiţă Tărâţă reapar pe