Nostalgia e un mod de a-ţi aminti lucrurile altfel decît au fost. Generaţia lui Ştefan Cazimir, cu excepţia celor supuşi represiunii directe (ei sau apropiaţii lor), a putut vedea în instaurarea comunismului un început festiv şi dătător de încredere: steaguri, demonstraţii, cîntece, marşuri, focuri de tabără, burse, vacanţe la mare, concursuri sportive, diplome, medalii, încurajări şi bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan şi în proporţii de masă. Reversul adevărat şi sumbru nu se va desluşi decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată şi ieşirea din rînduri tardivă.

Sub raport intelectual, formarea noilor contingente ţintea să se preschimbe în deformarea lor, iar în bună parte s-a şi preschimbat. Punctul oficial de cotitură îl marchează, în 1948, reforma învăţămîntului. Numerotarea anilor de studiu fiind schimbată după modelul sovietic, Cazimir trece dintr-a V-a într-a IX-a. Iată-l scriind, sub noile îndrumări, în caietul de lucrări la limba română (1948-1949): "Se ştie că literatura, ca formă suprastructurală, nu este altceva decît reflexul structurii social-economice. Cunoscînd acest lucru şi aspectul societăţii din secolul al XVII-lea, cu clasele în care era împărţită, ne putem da seama că cronicarii " în mod mai mult sau mai puţin conştient " se găseau pe poziţiile clasei boiereşti, ale cărei interese le apărau." (Literatura istorică şi Şcoala Ardeleană) "Poetul critică defectele societăţii burgheze, dar nu vede (şi nu indică) soluţia." (Actualizarea ş...ţ lui Gr. Alexandrescu) "în general, se poate spune că Anton Pann n-a fost în stare să îmbrăţişeze cu căldură cauza celor asupriţi, el punînd înainte de orice interesele personale." (Poziţia de clasă a lui Anton Pann). La 26 ianuarie 1949, teza pe semestrul I la limba română propunea două subiecte: a) Ideile şi concepţiile Şcolii Ardelene în lumina noului spirit critic marxist; b)